Bombonel, Mall-ul si Sfecla Magica- Doar pentru cunoscatori Toata povestea a inceput cu Georgel incercand sa il convinga pe Bombonel sa mearga la deschiderea mall-ului din Suceava. O rasunatoare, stralucitoare deschidere se anunta la Suceava si eu am profitat de toate avantajele acestei deschideri. Cum Bombonel se lasa greu, iar un simplu “Hai la Suceava ” nu a fost de ajuns a trebuit sa apelez la artileria grea. A trebuit pentru cateva minute sa gandesc ca Bombonel, sa merg ca Bombonel, sa mananc ca Bombonel, sa miros ca Bombonel apropo de ora de info’ , ce mai, sa devin Bombonel. Ei...

Uite asa il descrie seful guvernului italian, Berlusconi pe Barack Obama, proaspatul ales presedinte al Americii. Eu unul am vazut filmuletul si mi se pare destul de comic felul cum a spus-o: “Eu unul cred ca va avea o relatie foarte buna cu presedintele Americii Obama, cum sa nu aiba cand este tanar, frumos si mai este si un pic bronzat ” :)) . Toate calitatile unui barbat adevarat spun eu :D. Mai jos aveti filmuletul cu gafa italianului , cu precizarea ca cuvantul suntanned se refera la bronzat,bronz,etc…

Oricum cred ca toti stim ca la noi in Romania cersatorii castiga mai bine decat cei care au un servici, muncesc zi de zi si asa mai departe. Totusi a surprins cineva o fotografie cu o cersatoare din Piata Unirii care mi s-a parut tare comica. Nu, nu e neaparat asa de amuzant faptul ca are un laptop la ea, partea cea mai comica e ca si asculta muzica la el folosind niste casti, cred eu primite cadou odata cu laptopul :) .Daca si dacia aia de acolo aflu mai tarziu ca e a ei atunci devine prea exagerat. In caz ca va-ntrebati da, este chiar o cersatoare cunoscuta in zona, dupa cum afirma si sursa...

Bine, gata, discutam cu Lenuţa şi am zis că nu voi scrie despre asta dar eu unul nu mă pot abţine. Cum ziceam în primul post până acum nu le-am prea “avut” cu bloggingul, nu prea mă interesa, chiar dacă mereu mă fascinase ideea. Totuşi oricât de necunoscător sunt eu când vine vorba de “mai marii bloggingului” am auzit de ZOSO, eram mai mult ca sigur că, virgulă, ca orice produs căruia i se face reclamă multă este şi un produs, hmm, să zic nu chiar de calitate. Nu ştiu sigur pe unde auzisem eu de el, cred ca la tv când e dimineaţa “În gura...

Observ că-s cam pretențioasă (ba chiar fiţoasă aș putea spune..). Nimic nu-mi convine, nimic nu-mi place, nimic nu mă mulțumește. De la ce mi se trage? De la treaba românească. Şi anume: Așteptând un anunț pentru a confirma o veste observ ca pe fundalul anunţurilor de la UPC rulează Radio ZU!?!?! Evident că nu aş avea o problema cu asta dacă aş fi nevoită să ascult dedicaţii şi cereri în timp ce-mi caut un loc de muncă sau o locuinţă. Însă mi se pare total ieşit din comun ca pentru câţiva bani veniți de pe urma contractului cu un anumit radio să amplifici morbiditatea...

Microsoft vs Yahoo Da. Ma bucur din toată inima că Yahoo! a ajuns în această situaţie penibilă. Acum o lună parcă, Microsoft s-a interesat în cumpararea motorului de căutare Yahoo! astfel pentru a-şi putea promova mai bine produsele având în vedere că propriul motor de căutare MSN este să zicem mai degrabă de formă. Şi tot a insistat Microsoft să cumpere Yahoo!, venind la ei cu oferte din ce în ce mai bune, chiar peste valoarea reală a valorii lor. Şi, deh, mare şmecheri erau ei atunci când trebuiau să fie cumpăraţi, şi refuzau rând pe rând ofertele celor de la Microsoft...

Până acum 5 secunde nu aveam nici o idee despre ce aş putea scrie în următorul meu articol (nu-mi place cum sună cuvântul post), ei bine acum am. Să discutăm puţin despre dorinţa de a fi ascultat , acea scânteie din sufletul nostru care nu ne lasă niciodată să trăim singuri, sau cel puţin nu ne lasă să ne simţim bine atunci când suntem singuri, când nu suntem ascultaţi. Omul trebuie să fie ascultat, trebuie să fie înţeles. Putem lua zeci de exemple clasice în care omul încearcă să fie ascultat. No*1 : Baby la 2 luni, se uită în stânga, se uită în dreapta, vede...

azi mă gândeam despre ce să mai scriu şi am ajuns să mă uit peste posturile mele vechi ( de pe legrunel.blogspot.com ) .. unele chiar au fost geniale şi ma apucă o urmă de oftică la gandul că oricum nimeni nu o să le ( mai ) citească. asa cum nici primele noastre posturi de pe legrunel.com nu vor fi citite. deci prefer sa-mi ţin ideile geniale* când o sa ajungem măcar la 5 vizitatori pe zi ( adica nivelul minim al fostului blog ) *geniale in mintea mea supraevaluatoare :)) bazându-mă pe afirmația făcută o să vă povestesc ce am mâncat eu azi :)) am mancat pesimism pe pâine..am...

Hmm, văd ca avea dreptate Lenuţa când a spus ca prima dată e cel mai greu. Chiar e foarte greu să compun primul meu post pe blog, dar totuşi gândul că voi “detrona” un post de-al Lenuţei după ce voi apăsa butonul “Publish” mă face să ma simt mai bine :) . O , uitasem, Bine aţi venit ! În acest prim post voi încerca oarecum să spun ce este cu acest blog , “care-i treaba cu el”. Ei bine eu unul sunt un outsider când vine vorba de blogging, nu am avut niciodata un blog personal de care să mă ocup şi să scriu în el , nu am citit alte bloguri...

Am revenit! Cu forte proaspete şi cu diacritice. ( voi mai avea greșeli până mă voi obișnui însă bat pariu că nici măcar nu o să le observați. Şi dacă da, atunci vă plictisiți cam tare :-P ) Primul post pe prima pagina va fi despre prima dată. Referitor la “prima dată” (ale naibii ghilimele ca mi-a luat ceva să le găsesc) se bat cap în cap doua mituri. Şi anume: 1) prima dată e cel mai greu; 2) începătorul are noroc. (NU. nu norocul prostului ci norocul începătorului) Păi cum? Dacă are noroc atunci nu-i va fi asa greu nu? Sau dacă ii va fi greu se poate...