Un american viziteaza Bucureştiul cu un taximetrist. Trec pe lângă guvern: -Ce este cladirea asta asa mare? - Este palatul guvernului, domnule! - Si in cat timp a fost construita? - Cam în 10 ani! - Mult timp! La noi era gata in 2 ani! Stiti ca noi avem o tehnologie mai avansata!!! Taximetristul nu zice nimic. Mai merg ei ce mai merg si americanul iar intreaba: - Cladirea asta ce e? - Este sediul primăriei, domnule! - Si in cat timp a fost construita? - Cam in juma’ de an! - Mult….la noi era gata in 2-3 luni! Taximetristul nu mai poate de nervi. Ajung şi la Casa Poporului: -...

Citesc acum o carte de F. Bergbeingder-  29.9 RON , pe scurt despre ce este vorba: un copywriter care a lucrat in Franta la o companie mare de publicitate , un adevarat cinic, se apuca sa scrie o carte despre industria in care lucreaza,marketingul, publicitatea . Motivul? Se saturase de tot si pur si simplu vroia sa fie concediat si sa nu demisioneze. Intr-un paragraf, discuta cu directorul firmei (pauza: o damn you Microsoft Office auto correct, daca eu vreau sa scriu “paragraf” tu de ce schimbi si pui “paragraph”, oh, you did it again :-w ) si povesteau ei ca intr-un clip vroiau sa foloseasca...

-Bau! -Pfiu, m-ai speriat! Cine ești? -Cum cine sunt?! Eu sunt tu. Dar tu poți să îmi spui eu. -Hmm, îmi pare cunoscut numele, te știu de pe undeva? -Nu cred, deși ar trebui . Lumea nu prea îl știe pe eu , de obicei îl știu mai mult pe tu sau cel puțin se fac că îl știu pe tu, ori, în cele mai multe cazuri vorbesc în necunoștință de cauză despre tu . Oare lumea nu înțelege că dacă eu nu se știe pe el prea bine, cum ar putea lumea să înțeleagă pe tu ? -Hey tu… -Ți-am mai spus, poți să îmi spui eu , ce nu înțelegi ? -Ok, scuze, hey eu … -Da,da probabil...

Pic. Poc. Pic-poc. Nu am văzut niciodată o stea căzătoare… dărămite două. Totuși ca să cazi trebuie să și urci, nu? Există oare stele urcătoare? Ar trebui, ar fi firesc. Dacă prima stea căzătoare ar face pic, iar a doua ar face poc, sunt sigur că două stele căzătoare ar face pic-poc. Dar din nou, eu nu am văzut niciodată două stele căzătoare, ce știu eu? Nimic, dar pot să-mi imaginez. Daaaa…. da, pic-poc, sigur! Hey, dar cine zice că ele cad? Sau cine zice că ele urcă ? Nu e Pământul un punct mic , pe un alt punct mic din mijlocul unui punct microscopic...

-Intră! -Hey! Mă bucur să te văd ! A trecut totuși atâta timp, hai, nu mai sta, lasă masa, nu pentru asta am venit. Povestește ce ai mai făcut, nu mai pot de curiozitate, sunt atât de multe lucruri de spus. -Te grăbești ? Și eu sunt entuziasmat, dar de ce să nu ne simțim bine când povestim? Pregătesc o mică gustare imediat. A, da, și de băut, hmm, un pahar de vin, și să nu te prind că refuzi !!! De fapt, nici nu prea îmi place vinul așa de mult, dar poate asta era rețeta pentru câteva povești bune cu un vechi prieten. -Și, totuși ce te-a adus pe aici, mă gândeam...

[De fapt, în zilele noastre foarte puține lucruri se mai fabrică , deoarece într-un univers infinit de mare cum este, de exemplu, cel în care trăim noi, cele mai multe lucruri pe care și le poate imagina cineva , precum și multe dintre lucrurile pe care acel cineva nu și le imaginează , cresc undeva. Recent a fost descoperită o pădure unde cei mai mulți copaci dau șurubelnițe pe post de fructe....] În sectorul 234.122 al brațului stâng din galaxia Nostra, în punctul depărtat al acesteia, se află o planetă ca orice altă planetă din clasa ei. Zori de zi trec și astăzi...