Daca Georgel a dat startul la scurt metraje imi permit sa postez si eu unul din cele scurte (sunt scurt-metraje destul de lungi). Nimic mai mult. Va las sa vizionati.

legrunelul nostru a cam devenit o colectie de linkuri decat “ganduri, idei, sentimente si alte cacaturi” asa ca pastram traditia si azi va dau doua linkuri: 1. “pentru fanii sfeclosi gossip girl”: link ( pe scurt: Leighton Meester s-a logodit cu Sebastian Stan, insa sfecla rautacioasa crede ca n’o sa dureze ) 2. filmul “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” e pe locul patru intr’un top al filmelor alcatuit de time: link2 (pe scurt: din descriere reiese ca cei ce nu sunt romani ar trebui sa se bucure ca nu s-au nascut in Romania. zbang! ) ps: acum observ...

Daca Chuck in Gossip Girl e destul de rece si refuza sentimentele lui Blair, Chuck in viata reala s-a cuplat cu Vanessa. :D adica Jessica Szohr + Ed Westwick = love :)) (<-link) Plus un alt link de pe siteul meu preferat (evil beet gossip – numele face tot :-x ) care ne anunta ca relatia dintre Blake Lively si Penn Badgley nu ar fi asa roz :( ( rozul sfecla e noua mea culoare favorita. ca un fapt divers..:)) beet is the new pink:-” ) ps: i love paint (the old fashioned way). photoshop is overrated

Suntem leneși şi nu ne chinuim să o ascundem. Am preferat să ne distrăm, să dansăm, să cântăm, să călătorim, să bem, să ne logodim, decât să ne ocupăm de propriul nostru copilaș. Bloggerel Legrunel a rămas singur acasă şi, ca un adevărat fiu de Lenuţă si Georgel, nu s-a dezmințit şi a lenevit în voia cea mare, cât a fost luna de lungă. Însă şi noi ne scuzăm cu pretexte tâmpite gen: avem teze, bacalaureate, admiteri și puţin timp.. Acum să vă zic de Angelica.  M-am abonat la pagina ei de youtube de ceva timp, fără să ştiu nimic despre ea. La urma urmei...

Dacă acu` mai bine de jumătate de an anunțam ca Blake Lively (S) și Penn Badgley (D) s-au cuplat pe bune, azi vă zic de noul iubit al diabolicei Blair (Leighton Meester). El e Sebastian Stan, născut în Constanţa (România evident), și mutat apoi in Viena. Si că veni vorba, mă duc să văd episodul 11 :D Rămâne Georgel la datorie.

acu`  catva timp aveam o problema care suna cam asa: am eu o problema cu profilele de hi5.. mai ales ale persoanelor moarte:| adica omu` isi face frumusel profil de hi5, insa nu are timp sa se bucure de el.. si incepe lumea cu dedicatii, pareri de rau, condoleanta & co. pentru familie, rude si chiar pentru defunct, ca si cum acesta ar putea sa’si citeasca commenturile din viata de apoi, sau de parca prioritatea familiei indoliate ar fi sa navigheze pe net pentru a multumi celor ce le sunt aproape. ar trebui sa existe un omulet care sa treaca la profile si “day of death”,...

A fost o/data o fată (legat sau dezlegat. nu știu dacă era odată ca niciodată sau o dată și nicidecum a doua oară. Şi chiar dacă ar fi fost dezlegat vorbim de o singură și singură dată – ea n-o să fie niciodată a doua [oară] ). Pentru a evita confuzia cu persoane sau personaje reale o să o denumim Biri. Biri cea cu vino-ncoace mai exact. Biri cea cu vino-ncoace și un pic cam superficială mai exact decât exact. De ce zic asta? pentru că în fiecare noaptea ea avea un vis. (chhh chhh. meidei meidei..lăsăm visul. am fost amenințată ) NU. Biri era sufletistă –...

Observ că-s cam pretențioasă (ba chiar fiţoasă aș putea spune..). Nimic nu-mi convine, nimic nu-mi place, nimic nu mă mulțumește. De la ce mi se trage? De la treaba românească. Şi anume: Așteptând un anunț pentru a confirma o veste observ ca pe fundalul anunţurilor de la UPC rulează Radio ZU!?!?! Evident că nu aş avea o problema cu asta dacă aş fi nevoită să ascult dedicaţii şi cereri în timp ce-mi caut un loc de muncă sau o locuinţă. Însă mi se pare total ieşit din comun ca pentru câţiva bani veniți de pe urma contractului cu un anumit radio să amplifici morbiditatea...

azi mă gândeam despre ce să mai scriu şi am ajuns să mă uit peste posturile mele vechi ( de pe legrunel.blogspot.com ) .. unele chiar au fost geniale şi ma apucă o urmă de oftică la gandul că oricum nimeni nu o să le ( mai ) citească. asa cum nici primele noastre posturi de pe legrunel.com nu vor fi citite. deci prefer sa-mi ţin ideile geniale* când o sa ajungem măcar la 5 vizitatori pe zi ( adica nivelul minim al fostului blog ) *geniale in mintea mea supraevaluatoare :)) bazându-mă pe afirmația făcută o să vă povestesc ce am mâncat eu azi :)) am mancat pesimism pe pâine..am...

Am revenit! Cu forte proaspete şi cu diacritice. ( voi mai avea greșeli până mă voi obișnui însă bat pariu că nici măcar nu o să le observați. Şi dacă da, atunci vă plictisiți cam tare :-P ) Primul post pe prima pagina va fi despre prima dată. Referitor la “prima dată” (ale naibii ghilimele ca mi-a luat ceva să le găsesc) se bat cap în cap doua mituri. Şi anume: 1) prima dată e cel mai greu; 2) începătorul are noroc. (NU. nu norocul prostului ci norocul începătorului) Păi cum? Dacă are noroc atunci nu-i va fi asa greu nu? Sau dacă ii va fi greu se poate...