Ne industrializează complet, însă nimeni nu se mai scandalizează ca pe vremea lui raposatu`. Acum cică-i zice instruire, culturalizare, remodelare, alea alea, cuvinte elevate, că doar suntem studenţi. Care faculate mai produce artişti? Ţara are nevoie de tine, meştere!  Tot ea ne ştirbeşte personalitatea, ne ciobeşte moralul, ne erodează psihicul, ne degradează sufletul (pui de Bacovia ce sunt).

Astea toate nu ar fi probleme aşa mari. Dar când EA, nenorocita, iţi fură tot timpul liber, parcă ne cam supărăm. Adică totul până în punctul în care-ţi dai seama că nu ai timp de o băută sănătoasă. Pentru că în liceu, când ţi se adunau toate problemele te relaxai şi tu cu prieteni gen alex, ion, stela şi alte nume de se termină cu skaya. Dar acum când să te bucuri de ei, că timp liber fix … Dacă aş zice cuiva că dorm de câteva luni cu o sticlă de finlandia la cap şi încă nu am terminat-o, nu cred că m-ar crede. Dar la programul actual, o mahmureală m-ar da peste cap o saptamană întreagă. Singurul lichid pe care-l mai beau e cafeaua. Că ea, săraca, mă mai menţine la suprafaţă. Aşa că mă declar oficial persoana cea mai doritoare de o vacanta :-<

ps: postul e posibil să aibă nişte dezacoarde în materie de idei (ordine,  legare), deoarece a fost început acu` o saptamână, înaintea unei lucrări la analitica. Cert este că am rămas la fel de revoltată.

Acum zău că aş scrie şi de ce urăsc viaţa de cămin dar îmi simt mintea obosită şi aş pierde din vedere multe aspecte importante. Aşa că las asta pe data viitoare.

App, (Doamne cât mi-s de imprăştiată..îmi vin idei alandala şi nu le pot lega de restu`) (Şi cât timp am făcut eu paranteza anterioară, am uitat despre ce vroiam să scriu) (o sa dau un later edit daca îmi amintesc) aaa:D Gata, mi-am amintit! Azi la engleză ne-a zis profa despre cât de important e titlul într-o lucrare ştiinţifică (<– FOARTE) şi zău că niciodată nu am idei de titluri din alea de-ţi fură ochi şi par că în conţinut ar fi vorba despre ceva interesant. Nici măcar din alea penibile de le citeşti şi-ti dai seama că ai pierde minute preţioase dacă ai da clic să citeşti şi restul preview-ului. Nimic nimic, nada de nada. Să nu mai zic de taguri. Ce taguri, când scriu nişte bazaconii pe care nici macar eu nu o să le mai citesc vreodată? Dar hai fie, incercăm :D

La început a fost negare. Eu fraieră? N-am idee despre ce vorbeşti. [-x

Apoi a fost mânie... Pe cine faci tu fraieră, fraiere? X(

Am trecut prin negociere. Fraieră? Poate fraierucă, poate naivă, dar în nici un caz fraieră! :-s

Ca să ajung la depresie. E nasol să fii fraier, viaţa-i naşpa. 8-|

Şi totul pentru a afirma: "Da, sunt fraieră"

Probabil am exagerat cu apelativul mai sus reamintit, însă trebuie să înţelegeţi prin ce trec. Cred cu tărie că am nevoie de ajutorul unui psiholog, unul al dracului de sarcastic şi nesimţit, de la care să învăţ că mila e pentru fraieri, însuşire de care eu momentan doresc să scap.

Nu ştiu dacă am mai zis vreodată, însă sunt obsedată de oferte. Le caut în toate magazinele, iar de nu o fac, mă găsesc ele pe mine.

Ca de exemplu într-o minunată ratată zi de primăvară, într-un minunat supermarket în care intenţionam să nu cheltuiesc mulţi bani, minunata mea mamă dă peste o donşoară foarte draguţă cu ochi foarte mari care o pune să extragă un bileţel. Mai sus numita a oprit-o pe mama crezând că ea, săraca, e o casnică de cumpără toate căcaturile prezentate în mod frumos, gen alea de la teleşoping  (wrong! aia eram eu). Mami trage biletul cu textul "SURPRIZĂ!", o ia pe gagigă la mişto cum că toate biletele ar avea textul ăsta, ea se precipită în a-i demonstra că nu e loc de fraudă în Romania, se plictiseşte şi mă lasă pe mine să-i ascult ciorovăielile doamnei. Bineînţeles, ştiam că în toate ofertele astea prea bune exista un catch şi că ei îţi oferă jdemii de produse gratis dacă alegi să cumperi unul destul de costisitor cât să-şi scoată ei banii pe toate produsele şi că rar se găsesc lucruri şi ieftine şi bune, însă nu am putut să-i zic doamnei drăguţe să-şi indese oferta aia babană în fund şi să ma lase dracului în pace. Dar nici varianta mai draguţă nu am putut să o aleg, aia de ii zic doamnei să treacă mai repede la subiect/final şi să-mi zică exact ce am de cumparat şi cât ar trebui să scot din buzunar. Nu, eu sunt o scumpică şi o las să-şi zică tot discursul, că de nu, îi taie din salariu. Dar pe deasupra, mai sunt si fraieră (mai ţineţi minte? de la asta am pornit) şi de aceea nu am putut să o refuz. Cum dracu`?!?!

"-Aş putea vinde o bicicletă unei stiuci-de-mare! spune Bunny

Băiatul râde.

-NU... nu... aş putea vinde DOUĂ biciclete unei ştiuci-de-mare!

[...]

-Să fiu al naibii, Bunny băiete, dacă nu i-aş putea vinde un parc de biciclete întreg!”

[ Iarna e prea frig; pe lânga faptul că-ti îngheaţă fundul, poţi aluneca în voia cea mare pe pardoselile lor lucioase, parcă aşteptându-te pe tine. Mai nou urăsc căldura excesivă; nu te poţi acomoda în două minute cu diferenţa de temperatură; cedezi, pleci din magazin.

Vara e prea cald; ori transpiri şi ţi-e jenă să probezi ceva, ori foloseşti abuz de antiperspirant să fii sigur că nu transpiri şi ajungi să le patezi lor hăinutele. Aici un plus, îmi plac magazinele cu aer condiţionat, dar la fel, diferenţa de temperatură te loveşte în moalele capului când ieşi afară.

Toamna e prea ploios/noroios; te stropeşti din cap până în picioare şi toată lumea crede că ai nevoie disperată de pantaloni, pe cand tu cauţi de fapt o pălărie.

Primăvara e ..eu ştiu..astenia de primăvară? :)) mai bine mănânci o îngheţată pe bancă-n parc. ]

Atât de tare încât o oblig pe Biri să probeze chestii doar ca să stau eu liniştită pe scăunel. Nu mă înţelegeţi gresit. Îmi plac hainele, pantofii şi orice nou, însă aş prefera să-mi cadă de undeva de sus tot ce-i frumos, pe gustul şi mărimea mea. Sau ceva mai realist, un SINGUR magazin (universal, d’oooh), dotat cu un catalog online (să ştiu dinainte ce vreau, nu să behăi prin magazine până să gasesc ceva ce-mi place) şi cu articole în unic exemplar (cu riscul de a nu prinde la timp toate chestiile faine şi fără riscul de a mai vedea prin oras alte 20 de fete cu chiloţi ca ai mei). Unic exemplar dacă vorbim de ţoale. Daca nu, cât mai multe articole. (Aş fi foarte nervoasă dacă nu mi-aş găsi cerealele sau lăpticul preferat pe raft)

O altă problemă, nu-mi plac vânzătoarele. (m-aş repeta dacş aş zice că le urăsc?) Ţi-ar îndruga orice prostie numai să cumperi de la ele. Te mint în faţă fără urmă de regret sau resentiment. Te pupă-n cur cât te bănuiesc că ai vrea să cumperi ceva şi devin nesimţite cu tine dacă ai da semne că nu-ti place articolul x. Probabil că o să-ţi mai aducă alte n articole, doar doar ţi-ar plăcea ceva. (asta unde vânzătoarele îşi iau salariul în funcţie de procentul vânzărilor. altfel, nu dau o ceapă degerată pe tine)

Plus că nu-mi prea plac cabinele de probă. Nu că aş fi claustrofobică, dar mi se par prea mici şi mereu te loveşti cu coatele sau genunchii când vrei să probezi ceva.Nici contorsionistă nu sunt, deci nu suport cele fără băncută sau scaunel, în care vrei nu vrei, cu un picior tre` să te îmbraci şi cu unul să te dezbraci. Dacă prind una fără cuier, în cinci minute am plecat. PUNCT. oooo nu…Mi-am amintit de cabinele de la Lee Cooper. Ce idioţi! Ai putea ieşi cu bluza pe dos, fără să bănuieşti de ce râd oamenii de tine, pentru că nu ai o nenorocită de oglindă înăuntru.

În ultimul timp mi-am satisfăcut setea pentru lucruri noi cumpărându-mi cărţi. Sunt uşor de cumpărat, nu trebuie să le probezi, nu trebuie să ceri stânjenită pentru o mărime mai mare, poţi testa marfa cât vrei, fără ca o vânzătoare de legume să ţipe la tine că-i storceşti roşiile, nu o să dai niciodată peste o vânzătoare tâmpită ca la Meli Melo (jur că nu am nimic cu ele, sunt constientă că sunt plătite să te streseze, sunt conştientă că jobul le obliga să fie enervante [asta în teorie, acasă, pentru că nu pot fi conştientă în timp ce mă sâcâie din două în două minute cu întrebări. îmi pierd minţile!!!]) şi n-o să te enerveze nici una din cele două sute de persoane care au mai citit cartea.

Dar cărţile cu adevarat faine sunt scumpe, şi parcă preferi să o porţi pe tine în fiecare săptămână decât să o citeşti o dată şi atât. (traducere: mai bine îţi iei ceva de îmbrăcat nu?) Mai ales că ştii că ai găsi-o cu siguranţa în altă parte :-”. E aceeasi situatie la filme, albume de muzică şi alte informaţii pe care le poţi obţine de pe internet. Diferenţa între ele şi cărţi? În majoritatea cazurilor, autorii sunt morţi, deci vânzările intră doar în buzunarul editurilor (să mă anunţe cineva când stră stră stră stră nepoţii lui Balzac au primit o parte din bani. da. care stră stră stră stră nepoţi?) Şi odată ce ai citit-o ce faci cu ea? ăăăă..nimic? Poţi doar să o împrumuţi prietenilor tăi (şi cum eu nu împrumut haine, mă gândesc de două ori căror prieteni să o împrumut. Ar fi o confirmare pentru mine să o dau şi să nu o mai primesc înapoi). Plus că urasc să stiu ce se întâmplă, deci prefer să nu citesc aceeaşi carte de doua ori sau să ma uit la acelasi film de două ori. Deci e putin probabil să o recitesc. Şi la urma urmei, dupa ce o tot dai din mănă în mână, la tine ajunge nu chiar nouă şi nu mai ai aceeaşi sensatie (când citeşti tu primul cartea. e ca si cum ai dezvirgina-o).

Că vorbim de asta, băgăm citatul. E din filmul Kids (1995)

Telly: But like, if you deflower a girl man, man, you’re the man. No one can ever do that again. You’re the only one. No one, no one, has the power to do that again.
Casper: Right. The way I see it. My outlook on the situation. It’s like getting fame, you know what I’m saying? Say you was to die tomorrow right, fifty years from now all the virgins you ever fucked are gonna remember you. Right? They gonna tell their grandkids about that shit.

Din păcate, Casper, pe numele lui adevarat Justin Pierce, s-a spânzurat în 2000. Aşa că nicio virgina n-o să mai povesteasca nepoţilor despre el.

Dacă data trecută nu aveam idee de titlu, acum nu am idee de sfârşit. Deci o las aşa în aer..

Totuşi să zic de ce ar fi fost lumina stinsă, ca de la asta am pornit.

Sunt incredibil, irecuperabil şi imposibil de econoamă. Încep să cred că e vorba de avariţie. Pe lânga faptul că nu pot arunca nimic (pană nu e exploatat la maxim) şi nu suport să fac risipă de ceva (orice), mai şi strang toate câcaturile, sperând că într-o bună zi o să am nevoie de ele. (toate câcaturile nu include şi banii, pentru că sper din suflet să nu am niciodata nevoie de ei;  dar asta nu înseamna că nu strang banii, de fapt, de la ei mi se trage.) Plus că nu suport să văd oameni care fac risipă; mă zgârie pe creier. Am puţine excepţii (chimenul [aş arunca oricând kilograme întregi de chimen, nimeni nu e destul de rău încât să merite să mănânce aşa ceva { în viziunea mea}] şi duşul zilnic de jumatate de oră [pentru că nu suport să fac baie; mă moleşeste complet, tot ce pot să fac dupa o baie e somn]), în rest, nimic nu dispare, totul se transformă.

Şi acum, your daily quote:

daily pe naiba că nu am mai scris de vreo lună; ca să recuperez pun două din acelaşi film, şi anume: Wall Street

1)  “Greed, for lack of a better word, is good.”

2) “Money’s only something you need in case you don’t die tomorrow…”

Şi ca o încheiere, idei mai vechi, dar ingenioase.

în mare parte, noi reciclăm (noi – oamenii, nu noi – românii) cam tot ce se poate: sticlă, hârtie, baterii, mase plastice, etc.

însă uităm de un produs important, pe care noi oamenii îl producem in cantităţi industriale.

de ce nu ne reciclăm dejecţiile?

ca nişte iubitori de natură ce suntem ne’am putea câca pe categorii. apoi, tot acest câcat sa fie reciclat.

nu prea ştiu în ce s’ar putea transforma, însă unii mănâncă la câcat nonstop aşa că, de ce nu, în hrană pentru mâncătorii de câcat?

sau hrană pentru scarabei. ne’am putea deschide crescătorii întregi. şi cine ştie? poate gătiţi, scarabeii se dovedesc a fi delicatese.

si de ce cuvântul “câcat” nu exista in dicţionarul de la firefox? de parcă nu ar fi ceva normal..

În ultimul timp nici la filme nu am prea avut timp să mă uit. [Deci ideea mea sa fac o rubrică destinată filmelor pică] Aşa că am ajuns să-mi ocup timpul citind despre filme, în loc să le vizionez. [5 minute să citesc despre unul, 2 ore chiar să mă uit la el]

Dar pentru că stau prost cu inspiraţia şi timpul, revin asupra rubricei de film. Mereu mi-au atras atentia replicile. Sunt ferm convinsă că în spatele unui film bun stă un scenarist de excepţie. Deci o să încerc să pun la sfarşitul fiecărui post o replică celebră, sau o secvenţă de film cu dialoguri reuşite.

Încep cu nimeni alta decat Mae West şi celebra ei replică:  “Is that a gun in your pocket or are you just glad to see me? “

min 9:16

Replica a aparut in  “SEXTETTE”, un film pe care n-o să vi-l recomande nimeni, si nu are legătură cu faptul că Mae West avea 85 de ani, iar Timothy Dalton 34.

De ce titlul? pentru că lumea afirmă că replica ar fi aparut în “SHE DONE HIM WRONG”.

Din câte am citit NU apare; ca să mă asigur m-am uitat peste film (nu am avut timp să mă uit la tot, cu toate ca un Cary Grant tânăr imi făcea cu ochiul) şi nu am găsit replica.

Dacă am început, de ce să nu terminăm, bla bla bla..mă duc la somn:-s

Noapte buna!

Acum dacă mă gândesc de ce nu şi o melodie? (nimic nou, nimic vechi, nimic in exclusivitate, nici un drept asupra lor. doar melodii de ascultat)

Mai nou mă gandesc să fac recenzii la Tom şi Jerry:))

linkul filmului Gump & co. aici :D

Şi cu riscul de a părea [??] recunosc că nu am reuşit nici până acum să-mi fac cont pe IMDB. Am încercat de o tonă de ori [evident exagerez pentru că nu-mi pot măsura încercările în tone, însă trebuie să-mi subliniez disperarea (mai mult ofticarea/fustrarea) ] şi de fiecare data ajung înjurănd imdbul pentru ca nu primesc niciodata un email pentru a-mi valida contul.

UPDATE: am încercat cu alta adresă şi a mers :((

DE CEEEEEEEEEEE??

:((

:((

:((

vreau cont cu adevarata mea adresă de email:(

de obicei nu scriu un articol nou pentru un singur link însă e cea mai bolnavă poveste pe care am citit-o azi.

E vorba de un copil de 13 ani, care şi-a tras-o cu o copchilă de 15 ani, rezultând un…copil! (wow..o familie de copii. Mă intreb ce viitor au toti trei [retoric vorbind, pentru că ştiu deja ce viitor o să aibă])

“When my mum found out, I thought I was going to get in trouble,” he says. “We wanted to have the baby but were worried how people would react. I didn’t know what it would be like to be a dad. I will be good, though, and care for it.”

Cui apartine vina? 8-|

Ok..o luam pe partea cealalta. Copiii sunt inconştienţi, nu au nici o idee despre creşterea unui copil, dar părinţii???? E destul de grav să permiţi sexul la 12 ani, însă să le permiţi un copil e scandalos!

Chantelle’s mum said: “I told her it was lovely to have the baby but I wish it was in different circumstances. We have five children already so it’s a big financial responsibility. But we are a family and will pull together and get through”

“She’s my daughter. I love her and she will want for nothing.”

Chiar nu înteleg de ce ai încuraja o asemenea monstruozitate.

Last night Michaela Aston, of the anti-abortion Christian charity LIFE, said: “We commend these teenagers for their courage in bringing their child into the world.

(traducere: Lăudam aceşti adolescenţi copii pentru curajul inconştienţa de a aduce propriul copil pe lume)

Şi Legrunel laudă toţi ipocriţii, inconştienţii, monştrii care au permis ca acest copil să fie adus pe lume şi ca 3 vieţi să fie distruse!

ps: nu încurajez avortul, încurajez abstinenta (măcar până la varsta la care o să ştii ce înseamnă acest cuvânt), încurajez educaţia sexuală, încurajez sexul protejat!

Am descoperit nişte fotografii destul de interesante (!!! a se citi mai mult decât interesante) pe flickr şi până nu am epuizat conturile celor doi utilizatori (de care vă voi zice azi) nu m-am lăsat. Deci a trebuit să-mi scriu într-un sfert de oră, iar în alt sfert de oră să mă îmbrac

şi să ajung la profesoară. Având în vedere că mă descurc mult mai bine când sunt presată de timp, am ieşit basma curata şi din asta.

Acum să revenim la sfeclele noastre..

Ea,

Female
18 years old
Buxton, Derbyshire, Midlands
United Kingdom

îndrăgostită de El,

Male
24 years old
Chapel Hill, North Carolina
United States of America

El,

Aaron Nace ( cu contul de flickr aici, cu contul de youtube aici )

îndrăgostit de ea,

Rosie Hardy ( cu contul de flick aici , cu contul de myspace aici şi cu contul de youtube aici )

Amândoi cu blogul aici, cu site-ul aici, si cu fostul blog aici.

Sunt logodţi, intenţionează să se căsătorească şi să se mute împreună. Ce pot să le urez, altceva decât mult noroc? Întreaga lor poveste de dragoste o găsiti aici.

Acum câteva poze să vâ conving. Pentru ca e un MUST să intraţi pe ABSOLUT toate linkurile din post. Vă asigur că nu aveţi nimic de pierdut.

ps: a trebuit să grupez pozele câte două cu picasa (nu am alt program – modificatul pozelor chiar nu e o pasiune; şi nici cu wordpressul nu m-am descurcat să le aşez una langa alta) deoarece mi-au plăcut prea multe şi nu am fost în stare să aleg.

Toate pozele le apartin, nu deţin nici un drept asupra lor!

Ştiu că e aproape imposibil ca un simplu om să reziste la o presiune atât de imensă exercitată de iq’ul negativ prezent pe comentariile monitorului însă un moderator e mai mult decât necesar.

link

Am aruncat o privire pe comentarii şi am rămas mască. Unor oamenii chiar ar trebui să le fie interzise muulte lucruri, printre care ar sta la loc de cinste internetul.
Bineînteles că ştirea e înflorită în stilul caracteristic al monitorului, însă cetăţenimea pune botu` încă o dată şi face ce ştie ea mai bine. să înjure frate. Nu contează că nu ajuta cu nimic…dar de ce să nu aruncăm cu roşii? de ce să nu omoram capra vecinului? de ceeee??
Şi de ce dracu` să ducem omu` ăla la spital (500 m) când putem să ne văităm cât de puturoase’s instituţiile din tara asta?
De ce să ţinem noi un compres apăsat să nu i se scurgă dracului creieru` când putem să ne plângem că nu a venit însuşi Arafat să-l urce pe targa magică?

După jumătate de an îmi dau seama că din $%*&*$%^*$%$#*, %#$%*@#^*$%, *@#(#@$%!#*$*# şi #$%#$%#$$%^$%@$%$# nu ar trebui scoşi comentatorii monitorului. Mă jur că oameni aşa tâmpiţi nu am cunoscut. Însă cu siguranţă mă lovesc de ei zilnic pe stradă. Şi de ce sa nu fiu eu aia care să scuipe în stânga şi în dreapta, că la câţi idioţi postează pe site-ul monitorului sigur nimeresc vreo doi.

link

( Mă abţin să nu folosesc cuvinte vulgare şi obscene ce nu există în dex. Şi mi-e ruşine să văd dacă există cuvântul “fut” deci o să încerc să nu-l folosesc )

Acum luăm la rand toţi prostii cu acces nelimitat la internet.

Labagii gen: dani, marin, stefan andrei, anthos şi retardaţi cu nume ce le dau de gol analfabetismul gen: pt toti cei “destepti”, sunt de parere că extasyul şi canabisul nu sunt droguri de mare risc.

[ Eu sunt de părere s-o întrebi pe mă-ta care o să-ţi răspundă mai mult ca sigur să nu iei droguri că altfel o pui. Asta, dragul meu, te pune în MARE risc. Deci data viitoare cand mai pui mâna pe tastatura fă-o pentru a apăsa ALT + F4. Şi orice ai face, ASCULT-O PE MĂ-TA ]

de emil:

de unde sa cumpar asa ceva in Botosani..sunt interesat!!?!!!

2009-01-17, 08:43:33 (adresa: 89.41.*.*)

Dragă Emil, postul tău se încadrează tot la categoria “întreab’o pe mă-ta”

de andrei:

chiar ai impresia ca ai sa primesti aici un raspuns la ce legi avem?! :))))

2009-01-17, 09:04:53 (adresa: 92.84.*.*)

Bat pariu că nu ştii nici măcar 10% din legile noastre. Şi zic să te bucuri că nu e interzis ca tinerii care poartă costume de baie să stea la o distanţa mai mica de 12 inci (cam 30 cm) unul de altul. Şi dacă o să ţi se pară alarmant ca o asemenea lege să existe, NU TE MUTA ÎN AUSTRALIA!!!

de pt.nea Marin:

va rog un articol cu eleva porno ,ceva….

2009-01-17, 08:08:10 (adresa: 92.85.*.*)

E rândul psihologului să mai zică şi el ceva..

de Marin:

Dimnule Tudor Chiriac, Mai documentati-av putin inainte de a scrie un articol la ziar. Nu mai traim in epoca de piatra ca sa ne mintiti despre droguro de mare risc. Am impresia ca nu stiti ce inseamna Xtcy sau Canabisul. Mai lasat ilumea sa se relaxeze si nui mai tine-t iin stres. Nu stit despre ce e vorba si gata. Nu va mai pierdet itimpul cu astfel de srticole de 2 lei. Chiar credeti ca lumea mai apleaca urechea la prostiile care le scrie-ti. Mai daunazi ati scris un articol bun despre carnetul de sofer. Acum bateti cimpii iarasi.

2009-01-17, 00:55:02 (adresa: 94.214.*.*)

de stefan andrei:

BAH NEBUNILOR!!! extacy si cannabis droguri de mare risc?! Ce conteaza daca stii sau nu sa scrii?! Ca doar nu esti George Pruteanu (de-ai fi ca ala o murit!!!) Dar prost fara masura….sa fii sa spui ca extacy si cannabis sunt drg de mare risc… MAI PUNETI MANA SI INFORMATI-VA ….CATI MOR ANUAL DIN CAUZA TUTUNULUI, A ALCOOLULUI IN RAPORT CU CEI CARE MOR DIN CAUZA CANNABISULUI SAU A EXTACYULUI. Oricum. ..pe langa faptul ca sunteti inchistati, incuiati, inchisi, pensionari adolescenti sau..tineri pensionari, cu o gandire de creta, praf, botosaneni….nici nu vrei sa va reveniti! Daca **** aia … era in ambulanta pentru ca era in sevraj…din cauza cannabisului sau a extacy ului io mi pun gatul

2009-01-17, 08:24:03 (adresa: 92.84.*.*)

de PENTRU BOTOSANENII INCUIATI:

Tolerarea cosumului de Canabis este o chestiune extrem de controversata pe intreg mapamondul. Legile din Romania cu privire la Canabis sunt invechite. Priviti Olanda. Anual zeci de oameni intra in inchisore pentru detinere si consum de Canabis. Canabisul este o planta medicinala cu proprietati de recreere folosita din timpuri antice. Canabisul este o specie de canepa oameni buni. Olanda a devenit prima tara din lume care a legalizat consumul de canabis in scopuri medicale. Olanda are o lunga istorie de pionierat in privinta reformelor sociale cum ar fi reglementarea de catre guvern a vanzarii de canabis in cafenele. Actuala hotarare a fost luata in contextul unor preocupari internationale privind relaxarea regimului medicamentelor. In Alaska se discuta intens despre o posibila legalizare a consumului de marijuana, in Canada s-a legalizat pentru uz medical, Spania au inceput sa tolereze, iar Belgia se pare ca va urma in curand exemplul Olandei in ceea ce priveste consumul de canabis. Studii arata ca 4 din 10 bucuresteni au incercat o data sau de mai multe ori Canabis. Toti ar fi fost pasibili de inchisoare. Sunt foarte multi oameni si pe langa ei.

2009-01-17, 09:06:19 (adresa: 92.84.*.*)

de Anthos:

Ba deci cand va aud ca susnumitul cannabis e drog de mare risc ma tavalesc pe jos de ras. Ma tu asta care ai scris articolul, cum draqu te-au angajat astia la ziar ma???Nu e prima oara cand o comiti drastic. Si pentru ca cineva mai de sus era curios de unde se poate procura cannabis, o sa-i zic eu. Cam de peste tot, daca te invarti in anturajele care trebuie. Si conform celebrului slogan: NU CALCATI IARBA, FUMATI-O!!! nu pot decat sa va urez mult fum la cap ca ceata vad ca aveti destula.

2009-01-17, 09:08:27 (adresa: 89.137.*.*)

de dan bittman:

eu cred ca din punct de vedere antropologic intrevederile colaterale dintre antinimia suculenta si toxinomia abundenta a inhibatiei duce la sevrajul idilic in care apelativele dumneavostre intravenoase accentuaza disconfortul gandirii mele pamfletice.

2009-01-17, 12:08:31 (adresa: 89.33.*.*)

20. de Gay_España:

Salutare sunt Fargo din España , sunt Gay caut prietenii si prietene cei interesati pot sa_mi scrie magnolnarcis@yahoo.c om Un Beso.

2009-01-18, 08:00:57 (adresa: 89.131.*.*)

E genul de poză care te face să te gândești la cât de fericit eşti tu şi la cât de nefericiți sunt alţii, la ce ai tu de mâncare şi la cei ce nu au ce mânca, la cât de bine şi cald e acasă şi la cei ce nu au unde sta, la cât de sănătos eşti tu şi la cât de nesănătoşi sunt alţii,  pe scurt, să te întristezi pentru cei care suferă.

Însă mie mi-a provocat un râs isteric pe care nu mi-l pot explica, unde mai pui si faptul că sughit de vreun sfert de ora încontinuu.

Dar stai. Viaţa chiar e tristă şi nedreptă. Hai să vărsăm o lacrimă de crocodil pentru eroii din ‘89. Hai să lipim noi ăștia născuți după revoluție afișe prin tot orașul cu inscripția “eroii nu mor niciodată” ( că e cul ). Hai să depunem flori si coroane pentru eroii unei revoluţii despre care noi nu ştim nimic, o dată-n an, că aşa trebe. (exceptând familiile indoliate)

Curajul nu se răsplăteşte cu flori şi lacrimi, ci cu ințelepciune și recunoştinţă. Trebuie să demonstrăm zi de zi că merităm acele drepturi şi privilegii câştigate cu sânge, trebuie să arătăm ca mii de morti nu au fost în van, ci că au schimbat vieţi, mentalităti, sisteme şi că au rescris istorii, trebuie să profităm de beneficiile şi avantajele regimului democratic mult visat, şi în primul rând trebuie să credem şi să sperăm în România.