Zem și Marvin

[De fapt, în zilele noastre foarte puține lucruri se mai fabrică , deoarece într-un univers infinit de mare cum este, de exemplu, cel în care trăim noi, cele mai multe lucruri pe care și le poate imagina cineva , precum și multe dintre lucrurile pe care acel cineva nu și le imaginează , cresc undeva. Recent a fost descoperită o pădure unde cei mai mulți copaci dau șurubelnițe pe post de fructe....]

În sectorul 234.122 al brațului stâng din galaxia Nostra, în punctul depărtat al acesteia, se află o planetă ca orice altă planetă din clasa ei. Zori de zi trec și astăzi fără incidente pe Squornshellous II  Zeta , sau simplu, cum i se adresează cei din galaxie : Zeta.

Planeta era una bogată, plină de resurse, însă , din păcate, cu mlaștini acoperite de ierburi înalte. Ceața slăbește și orizontul își face apariția, odată cu primele raze de soare. Totul atârna nemișcat, ca o respirație reținută. Nu se clintea nimic. Pretutindeni era tăcere. Soarele continuă să se lupte cu  ceața, încercând să împartă puțină căldură ici, să dea puțină lumină colo, dar în mod clar ziua avea să însemne pentru el doar o altă lungă călătorie pe cer.

Nimic nu se mișca.

Și, din nou, tăcere.

Nimic nu se mișca.

Tăcere.

Nimic nu se mișca.

Paisprezece ore mai târziu , soarele se scufundă fără speranță dincolo de orizontul opus, cu un sentiment de efort complet irosit . Și câteva ore după aceea reapăru, scutură din umeri și porni iarăși în sus pe cer.
Ei bine, de această dată se petrecea ceva, soarele, putea spune, că ziua de azi nu a fost irosită, nu a luminat în zadar . O saltea tocmai se întâlnise cu un robot.

-Salut , robotule, zise salteaua.
- Bleah , făcu robotul, continuându-și treaba , adică plimbarea înceată în cercuri foarte mici.

În acest moment se cuvine să prezentăm robotul, Marvin după numele său. Marvin este unul din primii roboți lansați cu POA (Personalități Omenești Autentice) de către Corporația Cibernetică Sirius. Acest robot deprimat este grav afectat cu depresie , plictiseală , sictir, în mare parte din cauza faptului că creierul său este comparat drept fiind ”mare cât o planetă”, intelectual, nu fizic, bineînțeles. Niciun lucru nu-i poațe ține ocupat acest creier , oricum, în niciun caz sarcini precum : du hârtia la coș, adu paharul cu apă sau alte lucruri interesante pentru care este folosit. De asemenea trebuie precizat că urăște ușile cu POA de pe navele spațiale, acestea gemând de plăcere de fiecare dată când se deschid sau se închid: hmmmmmmmmmm………….mmmm…..aaaaaahhhhh! Au fost concepute să fie fericite pentru ceea ce fac, probabil prea fericite pentru sarcina de a se deschide și închide singure.
Probabil în adâncul circuitelor sale se află o inimă călduroasă, reușind în nenumărate rânduri să salveze stăpânii-și. Un episod demn de precizat este cel în care stăpânii sunt urmăriți de un robot de război foarte puternic, special trimis pentru a-i ucide.
Atunci, ei l-au abandonat pe Marvin și l-au lăsat să oprească robotul :

”-Dă-te la o parte din calea mea , roboțelule, mârâi tancul.
-Mă tem că am fost lăsat aici să te opresc.
-Tu?! Să mă oprești? Dă-i drumul de aici!
-Cu ce ești înarmat?
-Ia ghicește! spuse Marvin.
-Să ghicesc? se miră tancul.
- Da, dă-i drumul, indemnă Marvin, nu ai să ghicești niciodată.
-Ermmmm…. făcu mașina din pricina unor gânduri neobișnuite , fascicule laser?
Marvin clătină solemn din cap.
-Nu, mormăi tancul, ar fi prea evident. Raze antimaterie?
-Mult prea evident îl mustră Marvin pe tanc.
-Mda. Ce zici de o baterie electronică de asalt?
-Ce mai e și asta ? întrebă el.
-Așa o chestie, răspunse tancul cu entuziasm.
Zgomote, explozii, praf în spatele robotului.
-Nu, zise Marvin, nu-i așa ceva.
-Dar e o armă bună, nu?
-Foarte bună.
-Știu ! rosti mașina de luptă. După alte câteva clipe de gândire: Probabil că deții unul dintre noii Emițători Xanthic Re-Structon Destabilizat Zenon!
-Simpatici, nu-i așa? răspunse Marvin.
-Asta ai? rosti tancul, cu o surprindere colosală în glas.
-Nu.
-Oh , zise tancul, dezamăgit. Atunci trebuie să fie….
-Gândești în termeni greșiți, i-o reteză robotul. Nu vrei să iei în calcul ceva de bază în relația dintre oameni și roboți.
-Ăă , știu, se repezi mașinăria de luptă. E vorba de…
Dupa care se stinse iarăși în procesul raționamentului.
-Gândește , îl îndemnă Marvin. M-au lăsat pe mine un robot ordinar, să te opresc pe tine, o mașină gigantică de bătălie, în vreme ce ei au fugit să se ascundă . Cu ce arme crezi că m-ar fi lăsat?
-Aaa, păi, ăăă, murmură mașina, mă aștept la ceva al naibii de devastator.
-Te aștepți! făcu Marvin. Oh, da , te aștepți . Să-ți spun cu ce m-au lăsat să mă protejez în fața ta ?
-Da, în regulă, acceptă tancul, îmbărbătându-se singur pentru ce era mai rău.
-Cu nimic.
Urmă o pauză extrem de periculoasă.
-Cu nimic? tună masina de luptă.
-Absolut cu nimic, intonă Marvin pe ton plângăreț. Nici măcar cu un cârnat electronic.”

De asemenea Marvin are și spirit artistic, într-o zi în care era plictisit, după ce rezolvase de trei ori toate problemele majore de natură matematică, fizică, chimică, biologică, sociologica, filozofică, etimologică, metereologică, psihologică și obamologică din univers, cu excepția problemelor personale, robotul își dorea disperat să facă și altceva, așadar se apucase să compună cântecele melancolice fără nicio melodie:

”Acum lumea s-a dus în pat
Bezna nu mă va face lat,
Pot vedea în stil plat,
Ce mult urăsc noaptea.”

Cam atât ar fi de spus deocamdată despre Marvin, robotul. Să revenim pe Zeta:

-Ești fericit? întrebă salteaua.

Robotul se opri din învârtit și se uită la ea. O privi enigmatic. În mod clar, era o saltea foarte proastă. Se uita înapoi la el cu ochi mari.
După un timp calculat cu zece zecimale semnificative ca fiind durata exactă de pauză necesară pentru a-și exprima disprețul față de tot ceea ce însemna saltea, robotul își reluă plimbarea în cercuri foarte mici.

-Am putea discuta, reveni salteaua. Ți-ar plăcea să o facem?

Zem era o saltea mare, probabil una de calitate foarte bună. Nimeni nu știe ce obțin saltelele de pe Squornshellous II Zeta de la viața lor. Dar în mod sigur se știe ce doresc ele de la viață, să fie fericite și acest lucru este în mod sigur foarte ușor, de aceea toate saltelele au fost și vor fi fericite în viața lor , fie ea scurtă sau lungă.
Saltelele sunt niște creaturi mari, prietenoase, roz cu două dunguțe albe pe margini , cu câteva buzunare camuflate , saltele ce își duc liniștite viața lor privată pe planetă. Uneori, unele dintre ele sunt prinse, măcelărite, uscate, expediate și folosite de alții să doarmă pe ele.

-Cine a dispărut?
-Zem!
-Zem? zise o saltea.
-Zem?? zise alta.
-Zem?!
-Da, Zem !
Dar cum pe toate le cheamă Zem, niciuna dintre ele nu pare să se supere.

-Nu, răspunse Marvin.
-Numele meu este Zem, zise salteaua. Am putea discuta un pic despre vreme.

Marvin se opri din nou din mișcarea lui circulară.

-Roua, urăsc roua, se pare, că în această dimineață a căzut cu un zgomot înfiorător.

Își reluă plimbarea ca și cum această ieșire din cotidian l-ar fi dus pe culmi apogeice de disperare. Ar fi scrâșnit din dinți în acest moment dacă ar fi avut dinți. Dar nu avea, așa că nu scrâșni. Mersul lui spunea totul.
Salteaua flendură în jurul lui. Este un lucru pe care numai saltelele vii din mlaștină pot să-l facă , tocmai din această cauză cuvântul nu este folosit pe scară largă, puțini cunoscându-i sensul. Flendură într-un mod compasional, deplasând un strat de apă în timpul acțiunii. Scoase câteva bule de aer prin apă, provocator.
Marvin ajunsese să tropăie.
-Cred, că în mintea ta e ceva , rosti salteaua , flendurând.
-Mai multe decât îți poți tu imagina, replică grosolan Marvin. Capacitatea mea de activitate mentală de orice fel este la fel de nemărginită ca însuși spațiul. Bineînțeles, cu excepția capacității mele de a fi fericit.
Trop, trop, trop.
-Capacitatea mea de a fi fericit, adăugă el, ar putea încăpea într-o cutie de chibrituri fără să scoți chibriturile de acolo.
Salteaua plescăi. Este sunetul scos de o saltea vie de mlaștină care e profund mișcată de povestea unei tragedii personale.

P.S ÎN LUCRU!

P.P.S Pentru Biri, uite că nu mai este aceeași Maimuță cu blana verde, enjoy :) .