Cu o sfeclă râde şi cu alta plânge

Observ că-s cam pretențioasă (ba chiar fiţoasă aș putea spune..). Nimic nu-mi convine, nimic nu-mi place, nimic nu mă mulțumește. De la ce mi se trage? De la treaba românească. Şi anume:

Așteptând un anunț pentru a confirma o veste observ ca pe fundalul anunţurilor de la UPC rulează Radio ZU!?!?! Evident că nu aş avea o problema cu asta dacă aş fi nevoită să ascult dedicaţii şi cereri în timp ce-mi caut un loc de muncă sau o locuinţă. Însă mi se pare total ieşit din comun ca pentru câţiva bani veniți de pe urma contractului cu un anumit radio să amplifici morbiditatea anunțurilor în memoriam. De ce zic asta? Vă dau câteva melodii din playlist și mai vedem cine are dreptate.

1. Eddy Wata – I love my people (pai dacă tot ne batem joc de ce nu-l rugam pe eddy wata sa facă un remix intitulat “I love my dead people” ? )

2. September – Cry for you (You’ll never see me again) ( nu aa? care-i treaba? dedicaţie de pe lumea ailalta? )

3. Fragma – I need a miracle (toţi avem nevoie deci..condoleanţe)

4. Flo Rida – Low ( unii ajung in ceruri si alţii ajung low low low low low low low low:)) )

5. Yves La Rock – Rise Up ( eu v-am zis dar voi “batman”)

6. David Guetta – Baby when the light go out ( si vă ajunge. cred..mie una mi-a ajuns. am închis tvul după )

Slavă Domnului nu am avut nici un deces în ultima perioadă. Dar gândiți-vă ce e în sufletul oamenilor care trec prin momente grele..

ps: citatul celebru din titlu ii apartine lui Georgel.