bine aţi venit la meli melooooo

Ca să intram în pâine, urăsc cumpărăturile. Mai ales cele pe timp de vară. Şi iarnă dacă mă gândesc mai bine. Bineînţeles că nici dupa cele de toamnă sau de primăvară nu mă dau în vânt. Doar am specificat deja că le urăsc nu? Ca să mă asigur o mai fac o data. Urăsc cumpărăturile :D

[ Iarna e prea frig; pe lânga faptul că-ti îngheaţă fundul, poţi aluneca în voia cea mare pe pardoselile lor lucioase, parcă aşteptându-te pe tine. Mai nou urăsc căldura excesivă; nu te poţi acomoda în două minute cu diferenţa de temperatură; cedezi, pleci din magazin.

Vara e prea cald; ori transpiri şi ţi-e jenă să probezi ceva, ori foloseşti abuz de antiperspirant să fii sigur că nu transpiri şi ajungi să le patezi lor hăinutele. Aici un plus, îmi plac magazinele cu aer condiţionat, dar la fel, diferenţa de temperatură te loveşte în moalele capului când ieşi afară.

Toamna e prea ploios/noroios; te stropeşti din cap până în picioare şi toată lumea crede că ai nevoie disperată de pantaloni, pe cand tu cauţi de fapt o pălărie.

Primăvara e ..eu ştiu..astenia de primăvară? :)) mai bine mănânci o îngheţată pe bancă-n parc. ]

Atât de tare încât o oblig pe Biri să probeze chestii doar ca să stau eu liniştită pe scăunel. Nu mă înţelegeţi gresit. Îmi plac hainele, pantofii şi orice nou, însă aş prefera să-mi cadă de undeva de sus tot ce-i frumos, pe gustul şi mărimea mea. Sau ceva mai realist, un SINGUR magazin (universal, d’oooh), dotat cu un catalog online (să ştiu dinainte ce vreau, nu să behăi prin magazine până să gasesc ceva ce-mi place) şi cu articole în unic exemplar (cu riscul de a nu prinde la timp toate chestiile faine şi fără riscul de a mai vedea prin oras alte 20 de fete cu chiloţi ca ai mei). Unic exemplar dacă vorbim de ţoale. Daca nu, cât mai multe articole. (Aş fi foarte nervoasă dacă nu mi-aş găsi cerealele sau lăpticul preferat pe raft)

O altă problemă, nu-mi plac vânzătoarele. (m-aş repeta dacş aş zice că le urăsc?) Ţi-ar îndruga orice prostie numai să cumperi de la ele. Te mint în faţă fără urmă de regret sau resentiment. Te pupă-n cur cât te bănuiesc că ai vrea să cumperi ceva şi devin nesimţite cu tine dacă ai da semne că nu-ti place articolul x. Probabil că o să-ţi mai aducă alte n articole, doar doar ţi-ar plăcea ceva. (asta unde vânzătoarele îşi iau salariul în funcţie de procentul vânzărilor. altfel, nu dau o ceapă degerată pe tine)

Plus că nu-mi prea plac cabinele de probă. Nu că aş fi claustrofobică, dar mi se par prea mici şi mereu te loveşti cu coatele sau genunchii când vrei să probezi ceva.Nici contorsionistă nu sunt, deci nu suport cele fără băncută sau scaunel, în care vrei nu vrei, cu un picior tre` să te îmbraci şi cu unul să te dezbraci. Dacă prind una fără cuier, în cinci minute am plecat. PUNCT. oooo nu…Mi-am amintit de cabinele de la Lee Cooper. Ce idioţi! Ai putea ieşi cu bluza pe dos, fără să bănuieşti de ce râd oamenii de tine, pentru că nu ai o nenorocită de oglindă înăuntru.

În ultimul timp mi-am satisfăcut setea pentru lucruri noi cumpărându-mi cărţi. Sunt uşor de cumpărat, nu trebuie să le probezi, nu trebuie să ceri stânjenită pentru o mărime mai mare, poţi testa marfa cât vrei, fără ca o vânzătoare de legume să ţipe la tine că-i storceşti roşiile, nu o să dai niciodată peste o vânzătoare tâmpită ca la Meli Melo (jur că nu am nimic cu ele, sunt constientă că sunt plătite să te streseze, sunt conştientă că jobul le obliga să fie enervante [asta în teorie, acasă, pentru că nu pot fi conştientă în timp ce mă sâcâie din două în două minute cu întrebări. îmi pierd minţile!!!]) şi n-o să te enerveze nici una din cele două sute de persoane care au mai citit cartea.

Dar cărţile cu adevarat faine sunt scumpe, şi parcă preferi să o porţi pe tine în fiecare săptămână decât să o citeşti o dată şi atât. (traducere: mai bine îţi iei ceva de îmbrăcat nu?) Mai ales că ştii că ai găsi-o cu siguranţa în altă parte :-”. E aceeasi situatie la filme, albume de muzică şi alte informaţii pe care le poţi obţine de pe internet. Diferenţa între ele şi cărţi? În majoritatea cazurilor, autorii sunt morţi, deci vânzările intră doar în buzunarul editurilor (să mă anunţe cineva când stră stră stră stră nepoţii lui Balzac au primit o parte din bani. da. care stră stră stră stră nepoţi?) Şi odată ce ai citit-o ce faci cu ea? ăăăă..nimic? Poţi doar să o împrumuţi prietenilor tăi (şi cum eu nu împrumut haine, mă gândesc de două ori căror prieteni să o împrumut. Ar fi o confirmare pentru mine să o dau şi să nu o mai primesc înapoi). Plus că urasc să stiu ce se întâmplă, deci prefer să nu citesc aceeaşi carte de doua ori sau să ma uit la acelasi film de două ori. Deci e putin probabil să o recitesc. Şi la urma urmei, dupa ce o tot dai din mănă în mână, la tine ajunge nu chiar nouă şi nu mai ai aceeaşi sensatie (când citeşti tu primul cartea. e ca si cum ai dezvirgina-o).

Că vorbim de asta, băgăm citatul. E din filmul Kids (1995)

Telly: But like, if you deflower a girl man, man, you’re the man. No one can ever do that again. You’re the only one. No one, no one, has the power to do that again.
Casper: Right. The way I see it. My outlook on the situation. It’s like getting fame, you know what I’m saying? Say you was to die tomorrow right, fifty years from now all the virgins you ever fucked are gonna remember you. Right? They gonna tell their grandkids about that shit.

Din păcate, Casper, pe numele lui adevarat Justin Pierce, s-a spânzurat în 2000. Aşa că nicio virgina n-o să mai povesteasca nepoţilor despre el.

Dacă data trecută nu aveam idee de titlu, acum nu am idee de sfârşit. Deci o las aşa în aer..